Plătim sau nu pentru informaţie?

Unul dintre cele mai dezbătute subiecte în jurnalismul de investigație, este chestiunea privind recompensele bănești pentru informația utilă. În materia de referință nu se observă o unitate de idei, deoarece o parte din redacții recurg la serviciile informatorilor plătiţi, în timp ce alți investigatori reuşesc să creeze materiale strălucite fără a cumpăra informaţie.

Fiecare variantă implică atât riscuri, cât şi avantaje. În cazul în care un jurnalist sau redacţie transmite cuiva bani, faptul ca atare poate deveni un instrument de discreditare, fie chiar şi nu prea convingătoare. Este suficientă fixarea momentului transmiterii banilor și adversarii redacției îl pot utiliza pentru a justifica orice scorneală. Pe de altă parte, când un jurnalist are nevoie urgentă de o informație operativă, probabil, este oportun de a proceda la remunerarea sursei respective.

Oricum, fiecare decide de sine stătător. Principalul este că, alegând o variantă sau alta, atât jurnalistul, cât şi redacţia să cântărească bine toate riscurile și avantajele posibile din remunerarea surselor de informație. În special, trebuie să ținem cont că au existat cazuri de reținere a jurnaliștilor în flagrant delict, în momentul transmiterii banilor pentru informație, organizate de poliție. “Oferirea” mijloacelor financiare oricărui funcționar de stat este considerată ilegală și este calificată drept act de corupere.

 

O rezonanță largă în societatea românească a avut-o seria cazurilor de corupție în mass-media, reflectate în raportul ”Free Ex” despre situația din țară în anii 2015-2016. Într-un caz, jurnaliștii chipurile au plătit surselor care au raportat fapte false. Aceasta este unul dintre cele mai mari riscuri ale informației plătite: sursa, dorind să obţină anumite avantaje, poate "corecta" informația veridică, înfrumusețând-o, astfel încât ea să pară mult mai convingătoare.

LIBERTATEA PRESEI ÎN ROMÂNIA 2015—2016
RAPORTUL FREEEX, ActiveWatch

Dacă investigația a intrat în impas

Se întâmplă adesea că un ziarist de investigație a colectat un număr maxim de diferite probe, însă, până la urmă, tot nu a obținut răspunsul la întrebarea-cheie: "Cine este autorul schemei sau a crimei?". La moment, se creează impresia că nimic nu mai e de făcut în această situație.

În acest caz, uneori este utilă regula: "Fă primul pas!" Deci, publică totul de ce dispui la moment, cu remarca obligatorie că redacţia se va preocupa şi în continuare de acest subiect. Fie că probele adunate sunt prima parte a materialului dvs., pe care publicul o va afla chiar astăzi. Iar mâine, cineva dintre martorii crimei, încurajat că manifestați interes față de acest subiect, va prelua legătură şi va oferi proba ce vă lipseşte. Această regulă deseori este productivă. Ea permite să depășiți impasul şi să pregătiţi nu doar un singur material, ci o serie de articole.

 

"Păstraţi-vă calmul"

În procesul investigaţiei, jurnalistul reuşeşte să colecteze cantități enorme de informație. Evident, autorul arde de dorință să comunice toate aceste dovezi auditoriului său. Astfel, apare problema aglomerării materialului cu fapte, documente, nume, drept care, la un moment dat, publicul simte o repulsie involuntară și își pierde interesul față de investigație. Acest risc este cu atât mai mult frecvent în spațiul web, în care cititorul sau spectatorul înfruntă fluxuri violente de informație inutilă.

De aceea, unul din competențele-cheie ale jurnalistului investigator la etapa finală de pregătire a textului este abilitatea de a arunca la coş aproape jumătate din datele adunate. Firește, aceste documente, cifre, fapte, trebuie să rămână în baza dvs. de probe lucrative. În textul final merită a fi inclusă doar partea esenţială și interesantă a informației colectate. Învățați-vă "să tăiaţi în carne vie" și nu tumăniți publicul cu exces de informație.

 

Informați și… amuzați!

Oricât de serioasă n-ar fi misiunea investigațiilor jurnalistice, să nu uităm că investigatorii profesioniști activează pe piața media, un spațiu pătruns de factorul concurenței. Investigațiile jurnalistice trebuie să lupte pentru atenția publicului, concurând nu doar cu alte genuri ale presei, dar şi cu materialele de divertisment.

Desigur, acest lucru nu înseamnă nicidecum că investigația profesionistă trebuie să devină distractivă şi superficială. Absolut deloc. 


Pur și simplu, investigația va deveni mai
profundă, dar şi mai interesantă.


Pentru aceasta, în materialul final de investigaţie întotdeauna sunt binevenite declaraţii neobișnuite ale participanţilor la proces, scene de urmărire, confruntări sau dialoguri sincere cu cineva dintre martori. Este potrivită utilizarea mijloacelor multimedia: fotografiilor sau materialelor video care pot fi create chiar şi fără echipament profesional, doar cu ajutorul unui simplu telefon mobil. Fragmentele documentelor este cazul să le plasăm într-un plugin aparte.

Pentru o prezentare mai simplă și mai atractivă a datelor poate fi utilizate info-grafica sau grafica dinamică. Aceste recomandări vor ajuta să stimulăm interesul și să mobilizăm atenția publicului atât asupra materialului, câtși, în linii mari, a genului investigației.