În domeniul investigațiilor, la fel ca și în alte genuri ale ziaristicii, majoritatea autorilor au specializarea lor profesională, cercul lor constant de interese profesionale. Cineva este preocupat mai mult de problemele achizițiilor publice și privatizării, altul este specializat în materie de crimă organizată și lume interlopă, al treilea investighează în mod consecvent tematica crimelor de război sau a traficului de ființe umane.

Specializarea profesională îngustă permite studierea mai aprofundată a subiectului anchetei. Dacă manifestați interes permanent pentru două-trei domenii ale economiei sau politicii, puteți planifica inteligent investigația legată de aceste sfere. În plus față de competența necesară, munca continuă asupra unui cerc limitat de subiecte permite de a stabilit contacte cu sursele și experții care pot acorda un ajutor substanțial în cadrul anchetei.

Novicii trebuie să rețină 2 momente importante: 

  1. Urmați îndemnul inimii, mai bine fie spus,curiozității jurnalistice. În cazul în care există un interes deosebit pentru o anumită acțiune care vă pare ilegală, încercați să aflați mai multe. Faceți notițe, verificați informația, reveniți la subiect. Cele întreprinse de reporter din proprie inițiativă, adesea se soldează cu un succes mai mare.
  2. Urmăriți, ce scriu alți jurnaliști-investigatori. Înainte ca fiecare dintre noi să procedeze la o investigație serioasă, ne amintim că alții deja au scris zeci de articole foarte informative. Încercați să urmăriți acțiunile jurnaliștilor cu nume și a grupurilor de reporteri-investigatori. Datorită lor, veți înțelege mai multe despre modul, în care trebuie să vă realizați scopurile.

 

Planul general de desfășurare a investigației anticorupție

Dacă ați găsit sau ați obținut informație despre îmbogățirea nelegitimă a unui funcționar sau despre o schemă de delapidare a banilor publici, apoi vă poate prinde bine următorul plan standard de desfășurare a investigației:

  1. Verificarea veridicității informației care a devenit obiectul investigației
  2. Construirea ipotezei investigației
  3. Colectarea probelor
  4. Participarea experților
  5. Interviul general
  6. Fact-checkingul și expertiza juridică

Verificarea veridicității informației care a devenit obiectul investigației

În cazul în care informația a parvenit dintr-o sursă închisă, procedăm la verificare. Pentru aceasta, utilizăm pe larg sursele deschise: registrele, bazele de date, interpelările directe ale jurnalistului către autoritățile statului cu privire la aspectele relevante. Jurnalistul are sarcina importantă de a stabili - este oare veridică sau nu informația inițială, în baza căreia intenționează să construiască întreaga investigație.

Construirea ipotezei investigației

Ipoteza este planul concis al investigației, în care este formulată problema și sunt specificate persoanele responsabile de aceasta. Sunt definite personajele-cheie și auxiliare ale investigației. Ipoteza este harta de lucru a investigației. Ea se poate schimba în procesul anchetei. La fel, din start ipoteze pot fi mai multe.

 

În 2011, la Chișinău a fost săvârșită o crimă oribilă. Doi adolescenți, care se aflau în mașină, au fost împușcați în cap. La scurt timp, poliția a numit suspectul, identificat ca George Inculeț din Chișinău. Presa a luat urma indicată, încercând să ofere mai multe detalii despre această persoană, vizitând familia acestuia, căutând detalii ce ar dovedi acuzația de săvârșire a crimei. Cu toate că familia învinuitului afirma că deja timp de mai mulți ani nu știe unde se află acesta, nimeni nu a pus la îndoială faptul că crima a fost comisă anume de Gheorghe Inculeț. Au fost publicate mii de articole despre acest suspect și crima pe care, chipurile, a săvârșit-o acesta.

Doar peste un an poliția a identificat un cadavru de cinci ani, care a aparținut lui Gheorghe Inculeț. Astfel, s-a adeverit că la momentul acuzației suspectatul era decedat deja timp de cinci ani. Urma falsă, indicată de poliție, a indus în eroare și jurnaliștii care au acționat din cele mai bune intenții. 

Conferinţă de presă cu Ion Inculeţ
consiliuldepresa.md

 

Toate afirmațiile trebuie să fie puse la îndoială,
ele trebuie verificate de mai multe ori, mai ales,
când este vorba despre acuzații grave.


Colectarea probelor

Este partea de bază a investigației, menită să verifice justețea ipotezei. Pentru aceasta sunt utilizate nu doar sursele deschise, dar și cele neoficiale (închise), deci, datele insiderilor, informația din bazele de date neoficiale. Trebuie să ținem cont de faptul că, dacă în text sunt făcute trimiteri la date din surse închise, ele necesită reconfirmare oficială (legalizare).

Spre exemplu din surse în organele de drept ați reușit să aflați despre un automobil de lux, exploatat de un politician cunoscut. În publicația propriu-zisă nu va fi suficientă simpla trimitere la spusele sursei. Pentru confirmare, va fi oportun ca această informație să fie confirmată de politicianul în cauză, sau de materiale foto/video respective.

Pentru a identifica legăturile suplimentare între persoanele implicate în investigație, astăzi cercetătorii practică pe scară largă monitorizarea rețelelor sociale. Adesea, în acestea pot fi găsite informații diverse despre rude, prieteni, interese și stilul de viață al figurantului investigației.

 

Participarea experților

Comentariul expertului este necesar în orice investigație anticorupție. Expertul poate estima și ipoteza dvs., la fel, calitatea probelor colectate. El poate completa baza probatorie de dovezi sau invers, poate atrage atenție la circumstanțele care mărturisesc în favoarea figurantului, pe care, posibil, nu le-ați observat.


Expertul este util și prin faptul
că poate ajuta jurnaliștii să evite
riscul de a-și exprima propria opinie. 


Investigația jurnalistică nu poate conține opinia reporterului, doar fapte și date veridice. În schimb, investigația poate conține declarațiile și citatele experților care argumentează și susțin acuzațiile de corupție care decurg din materialul faptic. De aceea, experții intervievați, comentând cazurile de corupție, spălare de bani sau abuz în funcție, trebuie să fie cu adevărat credibili, independenți, integri și buni profesioniști. Aceasta va adăugă materialului pondere și importanță. În calitate de experți în cazurile de corupție pot apărea și reprezentanți ai unor centre de cercetare (think tank) sau ONG-uri, care valorifică tematica transparenței, finanțelor publice, democrației și dezvoltării.

 

Interviul general

Este etapa finală de verificare a ipotezei și veridicității probelor colectate. Interviul general este o discuție deschisă și concretă cu figurantul cheie în cadrul anchetei. Scopul lui este ca, pe de o parte, în baza probelor adunate, să pună figurantului întrebări maximal de concrete și dure, iar pe de altă parte - să-i ofere posibilitatea de a-și prezenta și apăra poziția la fiecare punct al investigației.

De altfel, în cadrul investigațiilor anticorupție, interviurile generale de multe ori se termină cum numai încep, deci, figurantul investigației, pur și simplu, izbește ușa, închide telefonul sau fuge de jurnalist. Această linie de comportament, la fel, confirmă argumentarea suspiciunilor și veridicitatea probelor, adunate pe parcursul investigației.

Trebuie să subliniem faptul că interviul urmează, de regulă, după ce toate informațiile au fost colectate și testate. Mulți jurnaliști fac acest lucru cu doar câteva ore înainte de publicare. Cauza sunt cazurile frecvente când politicienii corupți împiedică desfășurarea normală a anchetei, dacă află despre aceasta cu mult timp înainte de publicare. Ei pot exercita presiuni asupra conducerii redacției (acest lucru se întâmplă în mass-media care aparțin politicienilor), sau pot schimba datele, inserate în material (vinderea casei, schimbarea datelor din contracte, transferarea sau reperfectarea business-ului pe numele rudelor etc.). Însă, o investigare calitativă și veridică se termină întotdeauna cu un interviu sau, dacă aceasta nu e posibil, cu prezentarea unei informații clare că jurnalistul a depus toate eforturile pentru a contacta persoana învinuită.


Momentul cheie în interviu sunt
întrebările pregătite cu atenție. 


Uneori, ele pot fi provocatoare. Inculpatul poate minți sau recurge la procedee psihologice. Experiența arată că, uneori, politicienii spun că nu pot răspunde la întrebări, pentru că sunt grav bolnavi sau că tocmai a murit o persoană iubită, sau că sunt copleșiți de grijile pentru nunta unicului copil, drept care scrierea articolului trebuie amânată, deoarece se poate produce dezintegrarea unei noi familii. Jurnaliști, fiind oameni ca toți oamenii, uneori, sunt expuși unor presiuni psihologice - din compasiune pentru cei bolnavi sau îndurerați, sau nedorință de a incomoda o persoană care tocmai își pune la cale viața personală. Astfel de cazuri trebuie discutate cu echipa sau cu o persoană mai experimentată, pentru ca jurnalistul să nu poarte sentimentul de vină și să fie convins că acționează în mod profesionist.

Fact-checkingul și expertiza juridică

Ultima etapă înainte de publicare este verificarea punct cu punct a fiabilității și corectitudinii faptelor expuse în text (fact-checking). 

Verificați literă cu literă toate numele, la fel, cifrele, adresele, funcțiile, denumirile instituțiilor, legilor, documentelor citate. Aveți în vedere că cei, pe care îi descrieți în cercetarea jurnalistică, nu prea au prilej să se bucure în legătură cu demascările făcute, drept care vor încerca să vă insufle ideea că articolul este necalitativ, neserios, neimportant. Dacă aceștia vor găsi cel puțin o greșeală, spre exemplu, dacă data afacerii descrise în material este 23 septembrie, iar de facto aceasta a avut loc pe 23 octombrie, apoi persoana cu pricina nu va afirma că afacerea nu a avut loc pe 23 octombrie, ci va anunța sus și tare că pe 23 septembrie nu a avut loc nici o afacere și va demonstra dovezi că în ziua respectivă nici un eveniment de acest gen nu a avut loc. Fiți sigur că ”eroul” va avea grijă să facă mare zarvă din această greșeală și va mobiliza în acest scop mass-media angajate pentru a denigra sau a nega investigația. 


O mică eroare poate pune sub semnul
întrebării oportunitatea întregului material.


Imediat după verificarea faptelor și afirmațiilor trebuie întreprinsă analiza minuțioasă în vederea depistării riscurilor juridice în caz de publicare. 

Riscurile juridice trebuie să fie examinate împreună cu un jurist specializat sau, cel puțin, cu jurnalistul care are experiență în domeniul investigării. Riscurile juridice presupun riscuri financiare și economice, deoarece în statele cu sisteme juridice corupte, jurnaliștii adesea sunt nevoiți să plătească sume uriașe de bani în calitate de compensare pentru ”insultarea onoarei și demnității”.

De asemenea, trebuie evaluate riscurile asociate cu siguranța reporterului sau a întregii echipe după publicarea investigațiilor în care sunt depistate încălcări grave. Riscurile trebuie evaluate fără a intra în panica, analizând serios o serie de elemente: poate, ”eroul” investigației avea antecedente penale sau a fost văzut agresând persoanele care-l criticau, sau a fost expus în cursul anchetei amenințărilor. Într-un cuvânt, ținem cont că figurantul poate recurge la diferite scenarii pentru răfuială. Trebuie luat în considerație faptul că, în țările post-sovietice au fost atestate o serie de atacuri asupra jurnaliștilor, unii chiar au fost uciși, iar poliția nu este întotdeauna suficient de independentă și profesională, pentru a investiga calitativ cazurile de atac asupra jurnaliștilor.

Pentru a asigura siguranța reporterului, nu este obligatoriu ca anume acesta să semneze investigația, poate fi utilizată denumirea redacției sau un pseudonim. Dacă există o amenințare concretă, este recomandat ca grupul de reporteri să facă o declarație publică și să distribuie un comunicat de presă pentru a informa publicul cu privire la faptele exercitării presiunilor sau altor riscuri suplimentare.

Doar după depășirea acestei etape, investigarea poate fi pregătită pentru publicare.

 

Planul general al investigației anticriminale

Spre deosebire de cercetarea anticorupție, desfășurarea investigației anticriminaleare propriul specific și algoritm. Complexitatea desfășurării cercetării anticriminale rezidă în faptul că partea mai mare a dovezilor poate fi obținută numai din surse închise, deoarece figuranții cercetărilor în cazul asasinatelor sau răpirilor aproape că nu lasă urme informative. Un alt aspect problematic este că persoanele apropiate sau prietenii victimei pot încerca o stare de șoc, având frică de propria securitate, drept care acceptă cu multă nedorință contactele cu ziariștii.

Oricum, utilitatea planului model al investigației anticriminale este incontestabilă.

  1. CFL (Cercetările la fața locului)
  2. Lucrul cu martorii
  3. Construcția ipotezei
  4. Lucrul cu dovezile și rezultatele expertizelor
  5. Reconstituirea evenimentului
  6. Interviul general
  7. Faktcheking și expertiza juridică

CFL (Cercetările la fața locului)

Cercetarea atentă, apoi fotografierea și preluarea imaginilor video la fața locului permite în continuare verificarea ipotezei și alcătuirea unei reconstrucții corecte a evenimentelor. Efectuarea CFL este o muncă migăloasă, deoarece necesită fixarea celor mai mici, la prima vedere, neînsemnate detalii. Nivelul de iluminare a străzii, numărul martorilor, fragmente ale obiectului crimei, cine primul a observat victima, cum a fost vremea și așa mai departe... Toate aceste mici detalii pot juca un rol important pentru înțelegerea faptului ce s-a întâmplat cu adevărat și cine ar putea fi implicați în crima. În situații critice, detalii neesențiale nu pot exista.

Lucrul cu martorii

Este o următoare etapă laborioasă în desfășurarea investigației. Ea include interogarea persoanelor apropiate (rudelor) victimei, prietenilor, colegilor, la fel, vecinilor (de la un apartament la altul) care ar putea deveni martori eventuali ai crimei. În procesul de lucru cu martorii, adresăm același bloc de întrebări:

  • Informația de bază despre martor. 
  • Ce știe despre acest eveniment?
  • Unde s-a aflat în momentul crimei și ce a văzut și a auzit concret? Ce detalii a reușit să memorizeze?
  • Ce momente i-au părut suspecte anterior în comportamentul victimei, persoanelor apropiate/victimelor?
  • Ce persoane suspecte putea vedea martorul în ziua crimei sau înainte de aceasta? 


Fiecare circumstanță, pe care și-o poate aminti martorul, necesită precizări aparte: cum arată, la ce oră, ce caracteristici și așa mai departe. De asemenea, este important să reținem că martori neesențiali nu există. Orice trecător ocazional sau vecin poate fi un martor important pentru investigație. Pe acest motiv, în zona incidentului este efectuată interogarea tuturor martorilor, și nu doar unora dintre aceștia.

 

Construcția ipotezei

În temeiul datelor, adunate la locul crimei, este elaborată o ipoteză de lucru, în care este descrisă versiunea evenimentului și schițat cercul unor eventuali vinovați. Ca și în cazul investigației anticorupție, pot exista mai multe ipoteze.

Pentru construcția corectă a ipotezei, are importanță nu doar examinarea locului crimei, dar și studierea minuțioasă a trecutului victimei, cercului ei de interese.

 

În 2012, în Moldova a avut loc o crimă - a fost ucis un tânăr, legat cu mai multe grupări criminale. Cu toate că, la momentul crimei, în locul asasinatului erau prezenți câțiva oameni, nu toți au fost identificați imediat. În conformitate cu versiunea principală a poliției, incidentul a rezultat dintr-o banală reglare de conturi, soldată cu o răfuială tragică în cadrul unui grup de tineri, dintre care unii au avut antecedente penale. Numai interesul presei și al societății civile a scos în vileag nume de interlopi influenți și legăturile celor prezenți cu lumea politică. Între timp, unul dintre cei suspectați de omor a aderat la un partid politic, s-a poziționat în fruntea listei candidaților în parlament și a devenit parlamentar. Această carieră politică neașteptată a trezit un interes deosebit în mass-media față de "noul deputat".

Lucrul cu dovezile și rezultatele expertizelor

După lucrul asupra primelor trei etape este efectuată colectarea probelor suplimentare: întâlnirile repetate cu cei mai importanți martori, studierea video de la fața locului, precizarea informației despre proprietarii de automobile care s-au aflat la locul faptei, discuțiile cu ei.

Unul dintre cele mai importante elemente ale unei astfel de investigații sunt rezultatele expertizelor profesionale: anatomopatologice, balistice, explosive, la fel, amprentele digitale și altele. Din păcate, jurnalistul nu totdeauna poate obține acces direct la rezultatele expertizelor, deoarece nu este parte la procesul penal. Însă, stabilind contacte cu rudele victimelor sau cu avocații, deci, prin intermediul acestora, ziaristul-investigator poate lua cunoștință de rezultatele majorității expertizelor, aceasta deseori având un rol extrem de important pentru restabilirea imaginii celor întâmplate.

 

Reconstituirea evenimentului

Pe baza probelor colectate, este efectuată reconstrucția infracțiunii în vederea unei verificări definitive a ipotezei investigației jurnalistice sau a versiunii anchetei oficiale.

De fapt, reconstrucția finală a evenimentului servește drept matrice, pe care sunt suprapuse elementele anchetei. Ele se încadrează sau nu se încadrează în logica evenimentelor, se îmbină sau nu se îmbină între ele.

Dacă probele colectate în timpul reconstituirii evenimentelor nu se află în concordanță cu celelalte, ele sunt din nou verificate sub aspectul veridicității și, în caz de incoincidență, nu sunt incluse în anchetă, iar căutarea altor probe în acest caz continuă.

Dacă ipoteza investigației nu corespunde imaginii, obținute ca rezultat al reconstrucției evenimentelor, aceasta poate fi, de asemenea, respinsă sau modificată.

Interviul general

Dacă investigarea a fost efectuată corect, iar ziaristul a fost suficient de insistent și consecvent, apoi poate obține șansa să adreseze întrebări executanților și (sau) organizatorilor crimei. Spre regret, aceste lucruri se întâmplă rar. Uneori, trece destul de mult timp. În acest caz odată cu respectarea tuturor principiilor securității profesionale jurnalistul, în temeiul probelor adunate, realizează un interviu cu figurantul investigației.


Interviul confruntare este realizat doar după
verificarea tuturor punctelor acuzării, deci,
a informației, datelor și faptelor. 


Deoarece nici un om nu se va bucura de o acuzație de omor, jurnalistul trebuie să se convingă că tonalitatea pe care a ales-o nu sună ca o acuzație, și să aleagă o tonalitate neutră – trebuie doar să roage omul să comenteze circumstanțele, identificate în procesul investigației.

În țările cu înalte standarde ale democrației și drepturilor omului, anchetarea asasinatelor sau furturilor este efectuată de organele de drept și acolo jurnaliștii se bucură de un acces mai larg la informație. În unele țări ale fostei Uniuni Sovietice, unde corupția în poliție, procuratură sau judecătorii, la fel, rămâne o problemă, ziariștii adeseori se confruntă cu manifestările de lipsă de profesionalism din partea organelor de drept sau chiar de dosire a unor detalii, din considerente politice. În asemenea cazuri, interviurile de confruntare trebuie luate și de la reprezentanții organelor de drept, care poartă răspundere pentru investigarea corectă a crimei fără dosirea informației sau manipularea cu aceasta.

 

Faktcheking și expertiza juridică

Ultima etapă înainte de publicare: verificarea rând cu rând a fiabilității și corectitudinii faptelor expuse în text (faktcheking). După aceasta este efectuată analiza minuțioasă a riscurilor juridice în cazul publicării. Doar după depășirea acestei etape investigarea este gata pentru publicare.

Înainte de publicarea materialului sunt valabile reguli, care nu trebuie uitate. Dacă tema abordată este una economică, trebuie să verificăm minuțios toate cifrele, la fel, să ne consultăm cu experții privind corectitudinea datelor. Aceste momente au o importanță crucială, spre exemplu, în materialele privind achizițiile tender. Dacă este vorba despre afaceri criminale, este foarte important să verificăm formularea și interpretarea terminologiei juridice. Nu se cuvine să interpretăm decizia judecății cu ne vine mai bine – citatele trebuie să fie precise. Mai trebuie să verificăm, dacă decizia judecătoriei a intrat în vigoare. La fel, este cazul să verificăm fotografiile și video în vederea prezenței datelor personale, numerelor de case în cadru, pașaportului eroului sau copiilor minori ai acestuia.

 

În anul 2014, în revista populară americană Rolling Stones, cunoscut prin longride calitative, a apărut cercetarea ziaristică ”Viol în orășelul studențesc” (originalul articolului a fost eliminat, trimitere la cash). În articolul său, experimentata ziaristă Sabrina R. Erdley a cercetat informația despre violul în grup a studentei sub numele de Jackie de la prestigioasa universitate a statului Virginia. Rezultatele investigării au devenit pe larg cunoscute în SUA și Europa, mai ales, pe motivul că în cadrul acesteia autoarea a abordat o temă delicată și sensibilă ce ține de sistemul de învățământ superior american: pasivitatea administrațiilor universităților în cazurile de violență sexuală pe teritoriile instituțiilor.

Însă, peste numai câteva zile, jurnaliștii altor publicații au început să semnaleze o serie de neconcordanțe în expunere și să manifeste dubii vizavi de versiunea cazului, povestit de Jackie. La Universitate și în țară au început proteste cu participarea studenților împotriva măsurilor dure, luate de Universitatea din Virginia împotriva frăției studențești (fraternity), unde a avut loc presupusul viol. După încă două săptămâni, despre pierderea încrederii în propria sursă a declarat însăși Sabrina Eardley. Sub presiunea criticilor profesionale și a opiniei publice, precum și a câtorva procese intentate împotriva Rolling Stone, redacția revistei a fost impusă să publice o dezmințire oficială a articolului și să-l elimine de pe site.

Profesorii de frunte de la facultatea de jurnalism a Universității din Columbia, la cererea redactorului-șef de la Rolling Stones, au pregătit analiza detaliată a articolului și a procesului de investigare (”A Rape on Campus: What Went Wrong?”), drept care au efectuat zeci de interviuri cu persoanele implicate în articol. Una dintre greșelile-cheie ale autorului, printre multe altele, a fost recunoscut faptul că aceasta nu a efectuat un interviu general, cu presupusul violator pentru a afla versiunea acestuia cu privire la evenimentele petrecute. Faptul se explică prin dorința de a proteja psihicul lui Jackie. Însă dacă Eardley ar fi încercat să-l contacteze pe acest tânăr, apoi ar afla că un student cu numele indicat de Jackie, nu a existat niciodată la universitate, iar însăși incidentul a fost inventat aproape în întregime de fată.

Acest articol-investigație practic momentan a fost supranumit ”eșecul ziaristic al anului 2014”, iar analiza profesorilor de la Universitatea Columbia a devenit una clasică. Faptele neconfirmate, descrise de Erdley chipurile din cuvintele victimei, au prejudiciat enorm reputația Universității, frăției studențești, revistei și, principalul, victimelor reale ale violenței sexuale și apărătorilor acestora. Potrivit situației la finele anului 2016, instanțele mai examinează două acțiuni împotriva revistei. Numele adevărat al lui Jacky, potrivit deciziei judecătorești, nu este făcut public.