Dreptul de a colecta și de a difuza informația

Întru exercitarea interesului public, jurnalistul de investigație are dreptul să colecteze informații din surse deschise, adresând interpelări, lucrând cu registre deschise, implicând experți și analizând altă informație publică pe site-urile și rapoartele organelor de stat. El, de asemenea, are dreptul să frecventeze organele puterii de stat, care nu reprezintă obiective cu regim special și să efectueze acolo înregistrări foto şi video.

Fiecare jurnalist trebui să cunoască legea privind accesul la informație în propria lui țară, să știe mai multe moment importante, cum ar fi termenele oficiale de acordare a informației și alte oportunități. De regulă, în toate țările post-sovietice, informația deținută de organele de stat este publică. Cu toate acestea, mulți reporteri care solicită oficial informație, sunt refuzați. Este important să știm că atunci când oficialul afirmă că este necesară o cerere scrisă privind acordarea informației, reporterul trebuie să facă referire la legea, potrivit căreia funcționarii sunt obligați să furnizeze un răspuns verbal. Când funcţionarul spune că va oferi un răspuns în termen de 20 de zile, reamintiţi-i că legea prevede un răspuns în termen de 5 zile.

Când funcționarul începe să înțeleagă că jurnalistul este o persoană care cunoaște legea, el devine mai responsabil. Cu toate acestea, dacă funcționarul refuză să acorde informație verbală, nu pregetăm să depunem cereri scrise. Documentul scris este oricum o dovadă, care îi va fi de folos jurnalistului. Solicitarea informației este efectuată extrem de simplu: "În corespundere cu Legea privind accesul la informație, rugăm să răspundeți la următoarele întrebări: 1 ... 2 ... 3 ...". 


Formulaţi întrebări deschise, dar nu și filosofice,
care să impună instituția să ofere răspunsuri precise.


Dacă informația solicitată în cadrul investigației este închisă, dar prezintă un interes public semnificativ și obţinerea acesteia de către jurnalist, nu are legătură cu încălcarea legii, jurnalistul, la fel, are dreptul să profite de aceasta.

Este important să reținem că este justificată utilizarea doar a unei asemenea informații închise, care într-adevăr are o mare importanță publică și tăinuirea căreia poate prejudicia însăşi societatea.

 

Surse în organele de drept transmit jurnalistului înregistrări telefonice ale unui politician de rang înalt. Dacă aceste înregistrări nu se referă la viaţa personală a politicianului, ci este vorba despre delapidarea mijloacelor bugetare, conflictul cu legea, corupere etc., atunci interesul public în difuzarea informaţiei respective prevalează, probabil, chiar şi asupra procedeului nu prea legal de obţinere a acesteia.

Cu toate acestea, jurnalistul nu are dreptul să utilizeze metode ilegale pentru a obţine informațiile, chiar dacă aceasta prezintă un interes public considerabil.

Jurnaliștii investigatori deseori sunt acuzaţi de politicieni, cum că se amestecă în viața lor personală, atunci când publică fapte importante de după culise, despre corupţia politică sau alte tipuri de încălcări ale legii. Însă, limitele vieţii personale ale unui politician, prin definiţie sunt mai înguste, decât cele ale unui om de rând. De exemplu, este permisă urmărirea politicianului sau a funcţionarului în locuri publice, cu scopul de a stabili cu cine acesta se întâlnește. Jurnaliștii rețelei internaționale de investigatori OCCRP au publicat înregistrarea video, în care fostul prim-ministru al Serbiei și consilierului său pentru politica internă s-au întâlnit în repetate rânduri , cu liderii mafiei și ai cartelurilor de droguri din Balcani.

New Videos Show Crime Boss Meeting Top Serbian Police
STEVAN DOJCINOVIC (KRIK.RS) | Organised Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP)

 

 

Astfel, faptul care pentru un cetățean obișnuit este ceva personal și este protejat de dreptul la intangibilitatea vieții private, pentru politician este subiectul unei atenții speciale din partea opiniei publice.

Lucrul "sub acoperire"

În cazurile în care informația de semnificaţie socială nu o putem obține pe orice altă cale, atunci jurnalistul poate juca rolul altei persoane. Angajații serviciilor speciale şi organelor de drept o fac sistematic. Această practică se numește lucru "sub acoperire” (under cover). În acest caz, jurnalistul îşi "schimbă profesia" - el poate obține un loc de muncă în calitate de manager pentru vânzări într-o corporație mare, care lucrează cu banii bugetari. Sau să devină curier, care aduce corespondenţa la oficiul unei grupări criminale. Sau să însuşească pentru un timp o altă profesiune, fapt care-i va permite să se familiarizeze cu figuranţii investigației sale.

 

Un exemplu viu de lucru ”sub acoperire” - este filmul documentar-investigaţie "From Russia with Cash” (“Din Rusia cu numerar"), pregătit de canalul de televiziune britanic "Channel 4" și "Radio "Svoboda". În această emisiune jurnaliștii (Roman Borisovici și Natalia Sedleţkaia) joacă rolul unui cuplu iubitor, unde bărbatul este un mare funcţionar din Rusia, care încearcă să investească banii bugetari furaţi în obiecte imobile britanice. Numeroase conversații cu agenții imobiliari din Londra, înregistrate pe video, demonstrează că spălarea banilor și legalizarea mijloacelor furate prin achiziționarea bunurilor imobiliare este o practică obişnuită în capitala Marii Britanii. Și foarte puțini oameni din Regatul Unit îşi fac griji de originea mijloacelor Dvs., în cazul în care le surâde perspectiva de a încheia o tranzacție reușită.

From Russia with Cash
Роман Борисович и Наталья Седлецкая | Channel 4, Радио «Свобода»

 

Jurnalistul mai are dreptul să nu divulge informații cu caracter personal, cu referință la sursele sale. În majoritatea țărilor, inclusiv estice, această dezvăluire poate fi realizată numai în temeiul deciziei instanței de judecată. Astfel, sursele beneficiază de protecție garantată în cazul transmiterii informațiilor importante investigatorului. În plus, jurnaliștii înșiși au dreptul, dacă este necesar, să publice materialele lor sub pseudonime sau chiar anonim. Însă, acest pas într-adevăr trebuie să fie justificat.

Obligația de a prezenta informație completă și veridică

Adunând și publicând masivul de informație, jurnalistul investigator trebui să ofere figuranților investigaţiei posibilitatea să comenteze faptele expuse. Aceste comentarii trebuie să însoțească toate concluziile-cheie ale investigației.

 

În plus, jurnalistul de investigație este obligat să prezinte subiectul pe cât e posibil de complet, oferind posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere nu doar adversarilor figurantului investigaţiei, dar şi adepților acestuia. La fel, este important să prezentăm punctul de vedere al experților independenți, care pot elucida tema și explica faptele complicate. Trebuie să ţinem minte și despre contextul evenimentelor, important pentru înțelegerea corectă a situației generale.


De asemenea, este evident şi faptul
că toată informația trebuie să fie veridică. 


Pentru o verificare de acest gen, investigatorul trebuie să analizeze toate afirmațiile conținute în text și să-şi adreseze prima întrebare: "Este vorba despre un fapt real? Sau, pur şi simplu, de o presupunere?". În cazul în care informația furnizată nu este un fapt stabilit, ci doar o presupunere, atunci și fragmentul din text trebuie formulat mai mult ca o presupunere. De exemplu: "...am putea conchide", "putem presupune..." etc.

Fragmentele de text cu un conținut aparte le verificăm, întrebându-ne: "Eu într-adevăr cunosc acest lucru?" și, dacă răspunsul este afirmativ, urmează a doua întrebare: "De unde știu eu acest lucru?". În calitate de răspuns se cuvine o confirmare serioasă, o dovadă relevanta. În acest mod, însăși investigatorul realizează factchecking-ul primar chiar la etapa de pregătire a textului.

În plus, jurnalistul trebuie să anticipeze riscurile posibile pentru sursele sale și, în cazul publicării datelor transmise de ele, este obligat să facă tot posibilul pentru a le proteja.

Întotdeauna întrebați de sursă, dacă este de acord să–i dezvăluiţi identitatea. Dacă sursa este o persoană minoră sau are careva interdicții, sau este sub supravegherea tutorelui (așa cum se întâmplă cu victimele traficului sau abuzului sexual), ar fi mai bine să-l protejăm pe informator, chiar dacă tutorele este de acord cu publicarea deschisă a datelor personale. În cazul dezvăluirii unor scandaluri privind corupția, spălarea de bani sau alte infracțiuni, asigurați-vă că persoana care le dezvăluie, conștientizează riscurile și este gata să le înfrunte. Dacă persoana nu este de acord să-i fie dezvăluită identitatea și Dvs. ați promis să n-o faceţi, atunci e cazul să vă ţineţi de cuvânt, orice nu s-ar întâmplă.


Citeşte mai mult
Unde să ne publicăm?